"Oare de ce, atunci când ne regasim, suntem napaditi de regrete!? Cum este posibil sa ne întâlnim sufletul pereche, sa-l lasam apoi sa plece-n lume!? Oare chiar suntem condamnati la eterna reîntoarcere, la Uroboros!? Întrebari clocotitoare de viata, un volum al regasirii de sine într-o lume a adaptarii dificile, a ritmului tot mai alert, în care reperele se estompeaza. Iubirea si suferinta par a fi una si aceeasi stare traita, dar mai ales simtita. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile si fugi, la capatul carora de multe ori ne asteapta fericirea îmbratisarii calde."
(Cristian Munteanu, psiholog)
"Te întrebi de unde vine succesul Corinei Ozon?
Într-o lume în care vorbim foarte rar despre viata noastra secreta, cel mai adesea confidential, cu unul-doi prieteni, la cafea sau la bere, si doar atunci când simtim ca explodam psihic, Corina a avut îndemânarea, îndrazneala si talentul sa traga cortina de pe tabuurile pe care societatea, ipocrita, ni le impune. Sa ne puna o oglinda în fata si sa ne îndemne sa ne privim, cu curaj, calauziti de personajelor ei.
Corina Ozon face mai degraba reportaj (a fost ani întregi jurnalista de presa scrisa si TV) decât scrie romane. Reportaje despre nefericiri si clipe de extaz, despre supunere si revolta, despre viata terna si viata spumoasa. De ce reportaj? Pentru ca si-a construit în timp niste comunitati solide de cititori, având ca locuri de întâlnire Facebook-ul si Internetul. Nu a fost deloc simplu sa stea serile si noptile în discutii online cu membrii acestor comunitati (e o povara totusi sa te încarci cu nefericirile, angoasele si problemele pe care miile de cititorii ti le dau spre rezolvare, cerându-ti sfatul sau macar sa-i asculti). Astfel ca cele mai multe dintre întâmplarile povestite în cartile Corinei sunt întâmplari autentice.
Desigur ca întâlnim si persoane, literati sau nu, care privesc superior cartile Corinei Ozon. Ma întreb totusi - si sunt sigur ca raspunsul este da - daca nu cumva acesti "critici" (cu ceva exceptii, de pilda norocosii care traiesc o dragoste fantastica pentru un singur om, o viata întreaga) nu sunt ei însisi niste ipocriti tristi care saliveaza la unele pagini."
(Victor Kapra, jurnalist)
"Cuvintele Corinei Ozon nu iarta. Apasa, din nou si din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, si te obliga sa traiesti fiecare pas alaturi de amintirile si de starile care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercam sa le ignoram pentru a ne apara si pentru a putea merge mai departe. Asta reuseste Corina Ozon: sa fie lânga tine cu dulcele si cu amarul, cu clipele de fericire si de adânca tristete, cu începutul si cu sfârsitul. În definitiv, povesteste însasi Viata."
(Alexandru Voicescu, scriitor)
